Hârdaia este un recipient tradițional din lemn, cu formă de semicilindru sau de butoi înjumătățit, folosit în gospodăriile românești pentru transportul și depozitarea diferitelor produse agricole. Cel mai cunoscută era utilizarea sa la culesul strugurilor, când era purtată pe spate sau pe umeri pentru a aduna recolta din vie.

Pe lângă struguri, hârdaia servea și pentru transportul și păstrarea cerealelor, legumelor sau fructelor, pentru spălarea și înmuierea cerealelor înainte de măcinare, sau pentru păstrarea laptelui și a brânzei temporar în gospodărie.

Obiectul a fost folosit preponderent în perioada anilor 1800–1950, până la apariția sistemelor moderne de transport și depozitare mecanizate, rămânând un simbol al viei, al muncii în familie și al gospodăriei tradiționale.